Sunt Claudiu Guraliuc și lucrez portrete în studio, cu răbdarea și disciplina unui atelier de pictură. Mă interesează să traduc limbajul Vechilor Maeștri – lumină care modelează, valori tonale așezate, culori temperate – în mijloacele prezentului digital. Nu fac reconstituiri; caut emoții de azi în haine clasice, cu o atenție obsesivă pentru gesturi, mâini, drapaje și felul în care umbra susține sensul. Mi-am creat acest mod de lucru, între repetiții, schițe de lumină și echipe mici care înțeleg că “pictural” înseamnă structură, nu nostalgie. Procesul meu începe mereu cu o imagine “văzută” cu ochii închiși: direcția luminii, temperatura ei, locul mâinilor, densitatea aerului dintre personaje. De acolo urmează partea pragmatică: model call, moodboard, conversații despre ținută și gest, plan de lumină, probe. Îmi place să pregătesc si sa controlez aproape totul, dar să las, totuși, acel mic spațiu pentru întâmplare – momentul dintre gesturi, când tensiunea scade și rămâne adevărul. Nu mă preocupă zâmbetele; mă interesează prezența. Îmi revendic filiația din estetica pictorialistă și din barocul care m-a format vizual: Rembrandt, Vermeer, Velázquez, Rubens. În timp, mi-am dat seama că “picturalul” e mai puțin despre costume și mai mult despre ierarhii în cadru, relația dintre volum și fundal, ritmul liniilor și glasul culorilor analoge. Când umbra rămâne în aceeași familie de nuanțe cu lumina, forma capătă credibilitate; când cromatica se liniștește, povestea se aude mai bine. Îmi place să spun că lucrez la granița dintre mit și studio. Scenele mele împrumută simboluri, dar sunt populate de oameni de azi. Îmi asum teatralitatea ca pe un instrument de clarificare: compoziții corale, mici coregrafii ale privirilor, obiecte cu patină care trag timpul în cadru, nu doar îl decorează. Învăț mult din lumea filmului și din literatura care construiește atmosferă; de aceea, pentru fiecare proiect, documentarea vizuală e la fel de importantă ca setup-ul tehnic. Pe lângă lucru în studio, țin cursuri și masterclass-uri dedicate portretului de studio si nudului pictural. Îmi place să lucrez cu fotografi care vor să-și curețe privirea și să-și găsească vocea, nu doar rețete. Discutăm despre cum se construiește un cadru care rezistă în timp, despre valoare înainte de culoare, despre gest ca sintaxă și despre cum îți organizezi practica astfel încât să poți rămâne curios pe termen lung. Dacă vă uitați la imaginile astea, veți găsi această încăpățânare: lumina ca propoziție, nu ca efect; culoarea ca respirație, nu ca zgomot; personaje puse în relații clare. În esență, încerc să creez portrete care nu au nevoie de grabă – imagini care se lasă citite încet și recompensează fiecare revenire. Asta e promisiunea mea ca fotograf: să ofer spațiu unei emoții care nu se consumă într-un singur scroll. (click pe oricare fotografie pentru slideshow) (Claudiu Guraliuc, Pictorialism 2.0)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

https://atelier.liternet.ro/articol/53396/Claudiu-Guraliuc/Pictorialism-20.html?fbclid=IwY2xjawPtg1ZleHRuA2FlbQIxMABicmlkETFrZklDN3UyNkN6WVZaZEZRc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHj2vA1S-9SOjC5ctC_7VU8m2qEM6RmzUG1wUQMqKzl6f281UBFTOXAfb-2Py_aem_j2Xlb1Rjht8hKYD5msIBxQ