Într-o lume în care viteza ne împinge să trecem repede peste fețe, emoții și povești, Cătălin Arcu reușește să oprească timpul într-un mod aparte. Portretele lui au acea lumină rară – nu doar tehnică, ci umană – care te face să privești de două ori. Cu o răbdare și o sensibilitate care amintesc de fotografii clasici, Cătălin se apropie de oameni cu respect și cu dorința sinceră de a-i înțelege. De aceea, nu e deloc surprinzător că lucrarea sa a urcat pe podium la Gala LCF, unde magia privirii și intensitatea emoției au fost imediat remarcate.

L-am invitat la o discuție despre parcursul lui, despre felul în care vede portretul și despre ce înseamnă să surprinzi sufletul unui om într-o singură imagine.

“Madonna with child & Delicate”

Locul II – Categoria Portret | LCF Photo Magazine

   Cătălin, felicitări pentru premiu! Cum ai trăit momentul în care ai aflat că portretul tău a urcat pe podium?

CA: Mulțumesc frumos! A fost o surpriză plăcută, sincer. Nu mă așteptam la un premiu, mai ales că nivelul lucrărilor din competiție era foarte ridicat. Am simțit-o ca pe o validare a muncii și a direcției creative pe care am ales-o – de a crea portrete cu poveste, nu doar cadre estetice. M-a bucurat și faptul că jurații au rezonat cu ideea din spatele imaginii, nu doar cu execuția tehnică.

    Ce te-a atras cel mai mult spre fotografia de portret? A fost un moment sau un om care te-a influențat decisiv?

CA: Portretul m-a atras pentru că îmi oferă cea mai mare libertate creativă – pot spune o poveste completă într-un singur cadru. Influența decisivă a venit din două direcții: pe de o parte, copilăria petrecută printre cărți de artă, mai ales colecția Meridian cu lucrări ale lui Goya și Velázquez, unde am descoperit fascinația pentru forma umană și jocul lumină-umbră. Pe de altă parte, nu pot să nu îl menționez pe Chris Knight; seria lui „Finding Rembrandt” m-a convins că fotografia poate atinge aceeași profunzime ca pictura clasică, mai ales prin felul în care folosește lumina pentru a sculpta chipul. De atunci, portretul a devenit modul meu principal de exprimare artistică.

“Defiance Enthroned & Qeshtara”

   Fotografia câștigătoare are o forță specială. Ce poveste ascunde în spatele modelului și al atmosferei create?

CA: „Miss Evangeline” surprinde un moment intim în care un artist nevăzut lucrează la portretul ei. Am vrut să creez acea atmosferă de liniște concentrată, în care lumea exterioară dispare și rămâne doar prezența hipnotică a modelului. Ochii ei albaștri devin punctul de ancoră al imaginii, iar petalele de trandafir care cad introduc un element de fragilitate și efemeritate. Am vrut să pară un cadru desprins dintr-un tablou clasic, dar cu o intensitate emoțională contemporană. Denisa a înțeles perfect conceptul și a reușit să transmită acea intensitate a privirii care te face să vrei să descoperi mai mult.

   În lucrările tale se simte o profunzime aparte. Cum reușești să construiești acea conexiune autentică cu persoana fotografiată?

CA: Comunicarea și respectul sunt esențiale. Înainte de orice sesiune, discut cu modelul despre concept, despre ce vreau să transmit și ce rol are el sau ea în poveste. Nu caut doar un model care să „pozeze” – caut un colaborator care să devină parte din procesul creativ. În timpul sesiunii, îmi place să creez un spațiu în care modelul se simte liber să exploreze emoții și expresii, într-o atmosferă relaxată. Experiența mea scurtă ca model m-a învățat cât de vulnerabil te simți în fața camerei, așa că încerc să fiu empatic și să construiesc o relație de încredere. Arta autentică începe când modelul nu mai „joacă” un rol, ci devine personajul.

“Hungarian nobility & Hybiscus”

“The muse”

   Care sunt ingredientele tale de bază pentru un portret memorabil? Lumină, expresie, compoziție—ce primează?

CA: Totul începe cu ideea și povestea. Fără o idee solidă, nici cea mai bună lumină sau expresie nu salvează un cadru. Dar dacă trebuie să aleg o ordine: ideea vine prima, apoi lumina – care sculptează și dă profunzime – urmată de expresie și compoziție. Lumina și umbrele sunt cele care transformă o fotografie plată într-una care respiră. O lumină bună poate transforma o fotografie obișnuită într-un cadru reușit. Dacă mai vine și cu o poveste puternică și cu o expresie autentică, atunci devine memorabilă. Aparatura este doar unealta, fără idee, lumină bună și conexiune cu modelul, camera e doar o bucată de plastic.

“Ophelia & Inia Dinia”

   Într-o lume în care tehnologia evoluează rapid, ce rămâne pentru tine „sfânt”, de neschimbat, în fotografia de portret?

CA: Conexiunea umană și autenticitatea emoției. Tehnologia ne oferă unelte incredibile – de la AI la editare avansată – dar nu poate înlocui momentul în care un om se deschide în fața camerei și lasă să se vadă ceva real. Poți genera orice imagine vrei cu AI acum, dar nu poți genera acea scânteie de umanitate care face diferența între o imagine tehnică perfectă și una care te mișcă. Nu poți genera acele defecte și particularități care te definesc ca artist. Cred că un stil propriu se construiește în primul rând prin lucrările tale, nu prin imagini generate cu AI. Pentru mine, esențial rămâne procesul de a construi o poveste împreună cu modelul, de a captura o emoție reală. De asemenea, prefer să păstrez procesul cât mai artizanal – toate elementele din cadrele mele sunt fizice, fotografiate de mine sau au o corespondență tangibilă în realitate, nu generate digital. Îmi place să am controlul asupra compoziției și să știu că fiecare detaliu a fost construit manual.

“Etherea”

“Queen of Hearts & Lady Nythea”

   Ai un proces ritualic înainte de o ședință foto? Un mod al tău, clasic, prin care intri în starea potrivită?

CA: Da, pregătirea e esențială pentru mine. Înainte de sesiune, îmi place să mă las inspirat – fie o muzică ce se potrivește cu atmosfera dorită, fie revizitând lucrări ale maeștrilor care m-au ghidat în concept. Fac mood board-uri detaliate, strâng referințe vizuale, pregătesc butaforia și elementele care vor ajunge în cadrul final. În ziua sesiunii, îmi iau timp să verific totul – lumini, elemente – astfel încât în timpul fotografierii să pot fi complet concentrat pe captarea poveștii, nu pe rezolvarea problemelor tehnice. Totul trebuie să fie la locul lui pentru ca procesul creativ să curgă natural.

“Carmilla”

   Ce artiști sau fotografi din trecut te inspiră cel mai mult? De unde îți tragi rădăcinile vizuale?

CA: Rădăcinile mele sunt în pictura clasică – Rembrandt, Caravaggio, Vermeer și întreaga perioadă barocă. Dramatismul lor în folosirea luminii și umbrei, profunzimea emoțională, compoziția atent construită – toate acestea continuă să îmi ghideze munca. Dintre fotografi, Yousuf Karsh rămâne un maestru absolut al portretului în alb-negru – portretele lui au o prezență și o eleganță atemporală. Totodată, nu pot să nu menționez și fotografi contemporani excepționali, precum Chris Knight, Claudiu Guraliuc, Javi Mercader Bornes și Jan Gonzales, artiști pe care îi admir profund și de la care învăț constant. Fiecare dintre ei mi-a format felul în care abordez lumina, compoziția și narațiunea vizuală.

“Lenore & Fallen Lord”

   Dacă ar fi să descrii în trei cuvinte stilul tău fotografic, care ar fi acelea?

CA: Mistic. Dramatic. Narativ.

   Ce urmează pentru tine? Lucrezi deja la un proiect nou care te entuziasmează?

CA: Da! Sunt în pregătirea unui proiect dedicat mitologiei și misticismului, cu speranța de a-l transforma într-o expoziție personală la Cluj. Vreau să creez un univers vizual complet în care spectatorii să poată păși și să exploreze povești din mitologia greco-romană, nordică, dar și din folclorul românesc – sunt fascinat de bogăția necunoscută a legendelor noastre locale. De asemenea, experimentez cu noi medii – video, instalații mixed-media – pentru a da o dimensiune suplimentară planului narativ vizual. Vreau ca viitoarea expoziție să fie mai mult decât o colecție de imagini pe perete – să fie o experiență imersivă și interactivă.

“Innocuous & Madonna of the Unseen Wounds”

“Tender Dreams”

   Un gând pentru cititorii noștri?

CA: Fotografiați cât mai mult, învățați din greșeli, dar și din succese și, cel mai important, creați pentru voi înșivă, nu pentru recunoașterea de pe social media. Fotografia e un limbaj vizual extraordinar de puternic – folosiți-l să spuneți povești care vă mișcă pe voi, pentru că doar atunci veți putea mișca și pe alții. Mult succes și lumină bună!

“Tender II”

Mulțumim frumos pentru timpul acordat si iti dorim mult succes!

CĂTĂLIN ARCU – O PRIVIRE CARE VEDE DINCOLO DE CHIP