Blog

De vorbă cu Kornel Popa

Azi îl veți cunoaste pe castigatorul  a 𝟭𝟭 𝗺𝗲𝗱𝗮𝗹𝗶𝗶 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝟳 𝗱𝗲 𝗮𝘂𝗿 la competiții fotografice internaționale.

L-am rugat pe Kornel Popa sa-mi acorde un interviu și cu amabilitatea lui caracteristica am stat puțin la povesti.

 

𝗦𝗮𝗹𝘂𝘁! Ma 𝗯𝘂𝗰𝘂𝗿 𝗰𝗮 𝗮𝘃𝗲𝗺 𝗼𝗰𝗮𝘇𝗶𝗮 𝘀𝗮 𝗽𝗼𝘃𝗲𝘀𝘁𝗶𝗺 𝗽𝘂𝘁𝗶𝗻. 𝗠𝗶 𝗮 𝗽𝗹𝗮𝗰𝘂𝘁 𝗺𝘂𝗹𝘁 𝗰𝘂𝗺 𝘁𝗶-𝗮𝗶 𝗳𝗮𝗰𝘂𝘁 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗶𝗻 𝗖𝗹𝘂𝗯𝘂𝗹 𝗙𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗹𝗼𝗿 (𝘀𝗶 𝗰𝗲 𝗮𝗶 𝘀𝗽𝘂𝘀 𝘀𝗶 𝗰𝗮𝗱𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁𝗮𝘁𝗲). 𝗦𝗽𝘂𝗻𝗲-𝗺𝗶 𝘁𝗲 𝗿𝗼𝗴 𝗰𝗮𝘁𝗲 𝗰𝗲𝘃𝗮 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝘁𝗶𝗻𝗲.

Salutare tuturor! Ma bucur si eu sa reluam conversatia. Foarte pe scurt, va spun ca ma numesc Cornel Popa, am 44 de ani, sunt de origine din Tarnaveni. De 23 de ani m-am stabilit in Ungaria, la Szombathely.

Sunt fericitul tatic al unui baiat de 14 ani, pe care il folosesc destul de des ca model in fotografiile mele.

𝗖𝗮𝗻𝗱 𝗮𝗶 𝗮𝗽𝗮𝘀𝗮𝘁 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗮 𝗼𝗮𝗿𝗮 𝗱𝗲𝗰𝗹𝗮𝗻𝘀𝗮𝘁𝗼𝗿𝘂𝗹 𝘂𝗻𝘂𝗶 𝗮𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁 𝗳𝗼𝘁𝗼? 𝗠𝗮𝗶 𝘁𝗶𝗶 𝗺𝗶𝗻𝘁𝗲 𝗰𝗲 𝗮𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁 𝗲𝗿𝗮? 𝗛𝗮𝗶, 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲-𝗻𝗲!

Prima data am pus mana pe un aparat foto prin 1984 la un cerc de fotografie de la Casa Pionierului (inainte de revolutie eram pionieri cu totii si luam parte la diverse activitati la aceasta Casa a Pionierului). Am activat acolo aproximativ 5-6 ani. Frecventam si cercul de electronica.

Dupa primul an am primit cadou de la parintii mei(la idea mamei)un aparat foto Smena iar la 10 ani am mostenit un Zenit.

𝗖𝗲 𝘀 𝗮 î𝗻𝘁â𝗺𝗽𝗹𝗮𝘁 𝗰𝘂 𝗮𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁𝗲𝗹𝗲?A𝘂 𝘀𝗰𝗵𝗶𝗺𝗯𝗮𝘁 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝗲𝘁𝗮𝗿𝘂𝗹 𝘀𝗮𝘂 𝗹𝗲 𝗽𝗮𝘀𝘁𝗿𝗲𝘇𝗶 𝗱𝗲 𝗮𝗺𝗶𝗻𝘁𝗶𝗿𝗲?

Aparatul Smena la 10 ani l-am desfacut sa vad ce e in el.Imi placea sa mesteresc. Aveam obiceiul sa desfac lucrurile sa vad cum functioneaza.Asa de bine l am desfacut ca nu am mai reusit sa l asamblez la loc. Cu Zenitul nu stiu ce s a intamplat…cand ne am mutat cred ca l am ratacit cumva.

𝗖𝗲 𝗮𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁𝘂𝗿𝗮 𝗳𝗼𝘁𝗼 𝗮𝗶 𝗮𝗰𝘂𝗺?

Folosesc un aparat Sony si unul Canon (mai rar) si sunt adeptul obiectivelor fixe, nu mi plac cele cu zoom. Am un 50 mm, un 85 mm si un 135 mm toate cu un F1.8.

𝗖𝗲 𝗮𝗻𝘂𝗺𝗲 𝘁𝗲 𝗮 𝗮𝘁𝗿𝗮𝘀 𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗽𝗼𝗿𝘁𝗿𝗲𝘁? 𝗜𝗻𝗱𝗿𝗮𝘇𝗻𝗲𝘀𝗰 𝘀𝗮 𝘀𝗽𝘂𝗻 𝗰𝗮 𝗶𝗹 𝗽𝗿𝗲𝗳𝗲𝗿𝗶.

In copilarie fotografiam copii… cred ca acolo s a facut declicul, placerea de a fotografia oameni.Nu m-am impacat bine cu peisajul, in schimb imi place still life deoarece imi aranjez eu cadrele, pot sa creez ceea ce vreau

𝗙𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗮𝗶 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶, 𝘁𝘂 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹 𝗳𝗶𝗶𝗻𝗱? 𝗗𝗲𝘇𝘃𝗼𝗹𝘁𝗮, 𝘁𝗲 𝗿𝗼𝗴.

Da. Am primit si un aparat de marit cu care developam fotografiile in baie.Cu Smena le faceam fotografii copiilor din cartier primind la schimb diverse lucruri: piese electonice, baterii, gume de mestecat si diverse alte nimicuri care faceau deliciul copilariei. Intr-o vreme multiplicam si postere cu Elvis Presley Modern Talking,etc.

𝗔𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗲 𝗰𝗮𝗱𝗿𝗲 𝗰𝘂 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶. 𝗖𝘂 𝗰𝗶𝗻𝗲 𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝘂𝘀𝗼𝗿 𝘀𝗮 𝗴𝗮𝘀𝗲𝘀𝘁𝗶 𝗼 𝗹𝗶𝗺𝗯𝗮 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻ă, 𝗰𝘂 𝗮𝗱𝘂𝗹𝘁𝗶𝗶 𝘀𝗮𝘂 𝗰𝘂 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶?

Sunt persoane cu care lucrez mai usor, sunt altele cu care lucrez mai greu putin. Copiii si adolescentii pana la 18 ani si adultii de peste 35 de ani, cam astea sunt grupele de varsta cu care lucrez cel mai bine.

Ca sa intelegi, majoritatea fotografiilor pe care le fac sunt fine art și vintage reprezentand anii ’20-’80. Genul acesta nu li se prea potriveste tinerilor de 20-30 ani. Poate acesta este si motivul pentru care lucrez mai mult cu categoriile enumerate mai sus.

𝗖𝘂𝗺 𝗶𝘁𝗶 𝗰𝗮𝘂𝘁𝗶 𝘁𝗲𝗺𝗲𝗹𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗺𝗼𝗱𝗲𝗹𝗲𝗹𝗲?

Cele mai multe modele sunt din viata mea privata,din cercul de prieteni.

Pentru inceput l-am fotografiat pe fiul meu, apoi pe colegii lui de clasa,pe prietenii colegilor (de aceea am multe fotografii cu copii), apoi copiii prietenilor, prietenii…si in cele din urma au inceput sa mi scrie oameni ca le place munca mea si asa am ajuns sa fotografiez o varietate mai mare de persoane.

𝗖𝘂𝗺 𝗱𝗲𝘇𝗯𝗿𝗮𝗰𝗶 𝗼𝗺𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻 𝗳𝗮𝘁𝗮 𝗮𝗽𝗮𝗿𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝘁𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘁𝗲𝗺𝗲𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗹𝘂𝗶?

In timp ce li se face make up-ul povestim, glumim… astfel incat atunci cand incepe shootingul modelele sunt destinse, atmosfera e creata.

Cu copiiii e altceva. Sunt doua categorii.Copiii mai plini de viata ca sa spun asa, cu ei incep shootingul in primele minute cat inca sunt surprinsi de ce vad, si pot sa le imortalizez mirarea. Ulterior, dupa ce se dezmeticesc,se imprietenesc cu locul si greu le mai poti atrage atentia.

Cealalta categorie,a copiilor timizi, au nevoie sa se destinda, sa se obisnuiasca. Pe ei ii duc la fiul meu in camera sa se joace si asa cad niste bariere.

𝗨𝗻𝗱𝗲 𝘁𝗶𝗶 𝘀𝗲𝗱𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗳𝗼𝘁𝗼?𝗖𝗼𝗹𝗮𝗯𝗼𝗿𝗲𝘇𝗶 𝗰𝘂 𝘂𝗻 𝘀𝘁𝘂𝗱𝗶𝗼?

Nu… nu colaborez cu nici un studio. Sedintele foto au loc la mine in sufragerie, intr un bloc la etajul 8.

𝗗𝗮𝗿 𝗱𝗲 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗰𝘂𝘇𝗶𝘁𝗮, 𝗶𝗺𝗯𝗿𝗮𝗰𝗮𝗺𝗶𝗻𝘁𝗲, 𝗺𝗮𝗰𝗵𝗶𝗮𝗷,𝗰𝗶𝗻𝗲 𝘀𝗲 𝗼𝗰𝘂𝗽𝗮?

Fundalurile mi-le pictez singur,pe panza cumparata din comert,nimic special. Vopseaua e lavabila si adaug diversi coloranti.

Cat despre imbracaminte, am un designer vestimentar cu care colaborez in ceea ce priveste rochiile istorice. Restul imbracamintii, o procur de la magazine second hand.

Cand am nevoie de anumite obiecte in cadru,mai intreb prietenii daca nu au de exemplu o masina de scris,un radio,etc.

De machiaj se ocupa o artista de make-up foarte talentata care mi e si asistenta si uneori si model.

𝗧𝗲𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗳𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝘂𝗺 𝗹𝗲 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗶𝗲𝘀𝘁𝗶?

Imi vin idei ascultand muzica,sau citind ceva,sau uitandu ma la un film… imi dezvolt apoi ideea in cap, caut recuzita, daca nu gasesc imi rescriu ideea, ma gandesc apoi ce persoana s-ar potrivi cadrului pe care vreau sa-l construiesc si iau legatura cu modelul potrivit imaginii mele. Urmeaza sedinta propriu zisa apoi editarea.

𝗜𝗻 𝗰𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺/𝗽𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺𝗲 𝗲𝗱𝗶𝘁𝗲𝘇𝗶? 𝗖𝗮𝘁 𝗱𝘂𝗿𝗲𝗮𝘇𝗮 𝗲𝗱𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗳𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗶?

Folosesc numai Photoshop, nimic altceva.

Editarea dureaza intre 2 si 10 ore, depinde de elementele pe care le adaug in cadru. Am ajuns in stadiul in care editez mai rapid, dar niciodata nu lucrez mai putin de 2 ore la o fotografie.

Recordul il detine o fotografie mai complexa “Gift from the Good’’ la care am lucrat cam 25 de ore adunate, in fiecare zi cate putin. Dar asta a fost o exceptie.

“𝗢𝗹𝗱 𝘁𝗶𝗺𝗲 𝗯𝗼𝘆”𝘀𝗶 “𝗣𝗼𝗿𝘁𝗿𝗮𝗶𝘁 𝗼𝗳 𝗮 𝗯𝗲𝗮𝘂𝘁𝗶𝗳𝘂𝗹 𝗴𝗶𝗿𝗹”. 𝗗𝗼𝘂𝗮 𝗳𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗶 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝗶 𝗹𝗲-𝗮𝗶 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁𝗮𝘁 ș𝗶 𝗻𝗼𝘂𝗮,𝗰𝘂 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗶 𝗰𝗮ș𝘁𝗶𝗴𝗮𝘁 𝗽𝗿𝗲𝗺𝗶𝗶 𝗹𝗮 𝗰𝗼𝗻𝗰𝘂𝗿𝘀𝘂𝗿𝗶 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝗻𝗮𝘁𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲. 𝗦𝗽𝘂𝗻𝗲-𝗻𝗲 𝘁𝗲 𝗿𝗼𝗴 𝗽𝗼𝘃𝗲𝘀𝘁𝗲𝗮 𝗹𝗼𝗿 𝘀𝗶 𝗮 𝗽𝗿𝗲𝗺𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗼𝗯𝘁𝗶𝗻𝘂𝘁𝗲.

In fotografia “Old time boy”,e copilul meu.Precum am mentionat mai sus,fundalul e vopsit de mine,recuzita de la un magazin second hand iar radioul e al unui coleg de serviciu.

Am fost incurajat cumva sa particip la concursuri internationale de fotografie prin faptul ca fotografiile mele au fost recunoscute în foarte multe grupuri de profil.Cadrele cu fiul meu au aparut în patru reviste internationale. Primul concurs la care am participat” 6TH Balkan Exibition Circuit 2021’’ a fost cu aceasta fotografie. A avut un succes nesperat. A luat 3 medalii de aur. Tot medalie a luat si o alta fotografie “The time’’ iar “Unspoken Word“ a luat o mentiune.

“Portrait of de beautiful girl” isi are originea la tutungerie. Acolo am gasit modelul in persoana care imi vindea tigari.I-am aratat ce fotografii fac si a fost de acord sa-mi pozeze. Am pornit cu o idee in conceperea acestei fotografii si a ieșit cu totul altceva, foarte ok zic eu. A si castigat o mentiune la Asociatia artistilor fotografi din Romania.

“The Time’’ e o fotografie facuta din 3 imagini. In spate, fundalul e o cladire reala, un penitenciar pe care l am fotografiat cu telefonul. Fetita e fotografiata intr-un sat iar norii i-am surprins din balcon. A castigat pana acum 3 medalii de aur si 2 de argint la diverse concursuri internationale de fotografie.In prezent este expusa impreuna cu alte lucrari in Oradea, in centru. E o expozitie de grup unde particip si eu cu 8 cadre.

𝗗𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝘁𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗲𝗱𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗳𝗼𝘁𝗼 𝗱𝗲 𝗽𝗮𝗻𝗮 𝗮𝗰𝘂𝗺 𝗮𝗶 𝗼 𝗳𝗮𝘃𝗼𝗿𝗶𝘁𝗮?

Toate mi-au placut.Mi-a placut experienta in sine si rezultatul.Nu am imagini pe care le-am facut sa nu-mi placa. Old time boy are rezultatele cele mai neasteptate. Nu credeam ca va fi atat de premiat.

𝗦𝗽𝘂𝗻𝗲 𝗺𝗶 𝘁𝗲 𝗿𝗼𝗴 𝗰𝘂𝗺 𝗶𝘁𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘃𝗶𝗻𝗴𝗶 𝗯𝗮𝗶𝗮𝘁𝘂𝗹 𝘀𝗮 𝗶𝗹 𝗳𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲𝘇𝗶? 𝗔𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗲 𝗰𝗮𝗱𝗿𝗲 𝗰𝘂 𝗲𝗹. 𝗖𝗮𝗿𝗲 𝗲 𝘀𝗲𝗰𝗿𝗲𝘁𝘂𝗹, 𝗮𝗺 𝘃𝗿𝗲𝗮 𝘀𝗮 ș𝘁𝗶𝗺 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗶 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗻𝗼𝗶. 𝗠𝘂𝗹𝘁𝗶 𝗳𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶 𝘀𝗲 𝗽𝗹𝗮𝗻𝗴 𝗰𝗮 𝗻𝘂 𝘀𝗶 𝗽𝗼𝘁 𝗳𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗮 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶… 𝗶𝗻𝗰𝗹𝘂𝘀𝗶𝘃 𝗲𝘂.

Asa e firea lui, vrea sa ma ajute, sa reusesc in ceea ce fac…sau mai bine spus vroia…ca mai nou face nazuri.

𝗛𝗲𝗶, 𝗰𝗲 𝘇𝗶𝗰𝗶…. 𝘂𝗻𝗲𝗼𝗿𝗶 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝗲𝗿𝗴𝗲 𝗰𝘂 𝗺𝗶𝘁𝗮…

Pana acum nu a fost cazul, dar pe masura ce creste trebuie putin …incurajat.

Odata m-a costat chiar mult: a trebuit sa i cumpar o boxa cam scumpa pe care in scurt timp a pierdut o la scoala.

𝗘𝘀𝘁𝗶 𝗳𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳 𝗳𝘂𝗹𝗹 𝘁𝗶𝗺𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗮𝗶 ș𝗶 𝗼 𝗮𝗹𝘁𝗮 𝗺𝗲𝘀𝗲𝗿𝗶𝗲?

Nu, nu traiesc din fotorafie. Sunt fotograf amator,lucrez ca maintainer de sisteme de aer conditionat intr-o multinationala. Fotografiez in timpul liber, in special in weekenduri.

𝗖𝘂𝗺 𝗮𝗶 𝗶𝗻𝘃𝗮𝘁𝗮𝘁, 𝗶𝗻𝘃𝗲𝘁𝗶, 𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗳𝗲𝗰𝘁𝗶𝗼𝗻𝗲𝘇𝗶?

Am inceput de mic, dar pe masura ce am crescut am invatat privind fotografii, citind despre fotografie si critica fotografica, urmarind diverse tutoriale, pe scurt am invatat singur. Nu am studii in domeniu, am facut însă un curs de fotografie la Oradea.

𝗗𝗲 𝗰𝗮𝗻𝗱 𝗳𝗮𝗰𝗶 𝗽𝗼𝘇𝗲 𝗹𝗮 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹 𝗶𝗻𝗮𝗹𝘁, 𝗰𝘂𝗺 𝘀 𝗮𝗿 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲?

Cam de 3 ani fac fotografii mai elaborate cu care particip la diferite concursuri de fotografie, cu succes as spune.

𝗦𝗶 𝗜𝗻 𝗳𝗶𝗻𝗮𝗹…𝗽𝗹𝗮𝗻𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝗶𝘁𝗼𝗿? 𝗙𝗼𝘁𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗰𝗲, 𝗯𝗶𝗻𝗲𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲𝘀.

Vreau sa fotografiez cat mai mult. Am idei destule in cap pe care vreau sa le pun in aplicare.

Bineinteles imi doresc recunoastere internationala prin obtinerea mai multor premii, iar lucrarile mele mi-ar placea sa fie expuse in expozitii, de ce nu, sa am si propiile mele expozitii.

Mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat si de ce nu, pentru răbdarea pe care ai avut o la toate curiozitățile mele. Sper căt de curând sa primesc o invitatie la o expozitie de a ta. Mulțumesc și pentru cadre, care,precum am spus, sunt de excepție.

 

Editor: Carmen Crisan Borzan

Varadinum Love: O nouă expoziţie de fotografie, dedicată iubirii, în Piaţa Unirii din Oradea (FOTO)
Dragostea, sărbătorită în Piața Unirii

Leave a Reply